Argumetarea faptului ca Dl Goe de I.L.Caragiale este o schita

D-l Goe …

                                                          I.L.Caragiale

- argumentare schiţă -

Proza scurtă a fost abordată de un număr mare de scriitori români, manifestându-se în toate perioadele literaturii, preferinţă pentru acest gen. Ea cuprinde schiţa, nuvela şi povestirea, care sunt asemănătoare, dar au şi elemente care le diferenţiază.

Schiţa este un text narativ de dimensiuni reduse, având acţiunea limitată la un moment semnificativ din viaţa unui personaj.

Ion Luca Caragiale este maestrul schiţei, autorul volumului ″Momente şi schiţe″ , care cuprinde şi schiţa ″D-l Goe …″ .

Schiţa ″D-l Goe …″ are ca temă educaţia greşită a copiilor din familiile înstărite ale secolului al XIX-lea.

Pentru că este o creaţie a genului epic, schiţa are acţiune, personaje şi narator. Acţiunea este simplă, lineară, limitată la un singur episod din viaţa personajului principal, Goe. În cazul acestei schiţe este călătoria oferită de familia băiatului pentru a nu mai rămâne repetent. În schiţă nu există trimiteri în trecut cu excepţia aluziei la repetenţia băiatului.

Subiectul este structurat pe momentele acţiunii. Expoziţiunea prezintă momentul în care familia lui Goe aşteaptă trenul de Bucureşti, urcă şi se fac locuri pentru doamne în compartiment. Intriga constă în refuzul băiatului de a sta în compartiment cu familia. Desfăşurarea acţiunii prezintă incidentul cu ″urâtul″, pierderea pălăriei cu biletul de tren, discuţia contradictorie a femeilor cu conductorul, momentul în care Goe se blochează în toaletă. Punctul culminant este momentul în care Goe trage semnalul de alarmă. Deznodământul marchează sosirea trenului la Bucureşti cu o întârziere de zece minute.

Cadrul desfăşurării întâmplărilor este restrâns. Locul este în general limitat la un singur spaţiu. În această schiţă acţiunea se petrece pe peronul gării din urbea X, în vagonul trenului ( în cea mai mare parte ) şi în Gara de Nord din Bucureşti. Detaliile Periş, Crivina şi Buftea pot localiza cu aproximaţie urbea X. Timpul este precizat cu exactitate, 10 Mai-Ziua României din vremea aceea. Durata acţiunii este scurtă, de câteva ore – ″de foarte de dimineaţă″ până la opt fără zece a.m.

Amănuntele sunt puţine, dar semnificative şi ironice : inscripţia ″Le Formidable″ de pe pamblica pălăriei, remarca ″tinerii politicoşi″ şi gestul bătrânei de a-şi face cruce, apoi de a aprinde o ţigară.

Accentul cade asupra semnificaţiei generale, a întâmplării, nu a personajelor.

Personajele sunt puţine. Goe este personajul principal, negativ al schiţei ″D-l Goe …″ . În construirea personajului se folosesc diferite modalităţi de portretizare. Caracterizarea directă este făcută în general de persoanele apropiate personajului principal. În ciuda faptului că bunica îl tratează ca pe un om matur spunându-i ″dumneata″ , tânărul îl tratează ca pe un orice copil, adresându-i-se ″mititelule″ . Un alt procedeu de portretizare îl constituie caracterizarea indirectă desprinsă din faptele şi comportamentul băiatului. Prin faptul că atrage atenţia tuturor călătorilor asupra sa când îşi pierde pălăria dovedeşte că este gălăgios, dar şi nestăpânit prin faptul că pune mâna pe orice şi astfel declanşează semnalul de alarmă, provocând întârzierea trenului. Personajele secundare ale schiţei sunt doamnele, cele episodice sunt ″urâtul″ şi controlorul, iar cele figurante sunt ″tinerii politicoşi″.

Naratorul este prezent şi implicat în ceea ce povesteşte, fiind martor la întâmplâri. Prezenţa lui se remarcă prin întrebările retorice şi exclamaţiile din final (″Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa ? ″ , ″Ciudat !″)

În schiţa ″D-l Goe …″ se remarcă prezenţa naraţiunii ca mod predominant de expunere, împletită cu dialogul care are rol în dinamizarea acţiunii şi caracterizarea personajelor. Replicile sunt însoţite de diferite verbe (″zice″ , ″întrerupe″ , ″adaugă″ , ″întreabă″ , ″sar″ , ″zbiară″) şi sunt foarte variate (scurte, întrerupte, succesiune întrebare-răspuns, exclamaţii, interogaţii).

Descrierile sunt minime, concentrându-se asupra vestimentaţiei lui Goe.

Prezenţa ironiei apare ca formă de manifestare a comicului doar în schiţele lui Caragiale.

Dimensiunea schiţei este redusă, fiind mai scurtă decât o nuvelă.

Pentru că este un text narativ de dimensiuni reduse, având acţiunea limitată la un moment semnificativ din viaţa unui personaj, opera literară ″D-l Goe″ este o schiţă.



Acesta este un mic blog. Cu ajutorul acestui blog va veti putea face temele la limba romana.Voi ma puteti ajuta sa fac blogul mai bogat in informatii daca mi-ati trimite la adresa de messenger:question996 sau pe adresa de email:question996@yahoo.com argumentari, comentarii si tot ce e legat de cultura generala.(nu trebuie neaparat sa fie legat de limba romana ci si de alte materii cum ar fi matematica, fizica, franceza, etc.) IMPREUNA PUTEM FACE UN BLOG CE II VA AJUTA PE TOTI COPIII!!!